Vinarsul, intre cultura si consum

Actualizată în: 1 Sept. 2020





Asa cum clopotele bisericii dau timpului o masura liturgica, umplandu-l de rost, facandu-l pe om sa iasa din randuiala cotidiana si sa intre intr-o realitate mai presus de aceea care e supusa simturilor, asa toti cei care pot auzi glasul clopotelor, in zi si in noapte, se pot impartasi cu sfintenia aromelor angelice care te proiecteaza intr-o lume de vis, dominata de note senzuale si pasionante.

Licoarea angelica la inceput s-a nascut din visul unui cavaler. Diavolul si cosmarurile provocate unui cavaler francez din secolul al XVI-lea au adus pe lume o bautura deosebita, care ia nastere printr-o adevarata alchimie nescrisa, taine cunoscute doar de maitres de chai. Legenda spune ca dubla distilare a fost inventata de Chevalier de la Croix Maron, senior de Segonzac. Probabil dupa mai multe pahare de cognac prost, omul a visat ca Diavolul il bagase intr-un cazan pentru a-i fura sufletul. Nobilul a rezistat insa primei fierberi, gratie credintei bine ancorate in suflet, asa ca Diavolul a trebuit sa-l mai treaca o data prin foc. Cand s-a trezit, cavalerul s-a gandit sa extraga si el toata esenta din „apa vietii“ printr-o a doua distilare.

Cognac in Franta, Divin in Republica Moldova si Vinars in Romania.

Vinars inseamna prestanta, maniere alese, mandrie, naturalete, blandete si empatie. Cat despre ambalarea vinarsului, este evidenta tendinta spre lucrari literare, caligrafie admirabila si, totodata, spre eleganta. Conexiunea dintre cultura si consumul de vin, vinars sau pur si simplu de mancare a fost mereu una foarte strinsa. Cand m-am intalnit pentru intaia oara cu vinarsul Brancoveanu, stiam mai multe despre licoare decat despre domnitorul al carui nume il poarta.

La varsta de 34 de ani, cand a fost ales domn, Constantin Bracoveanu era un tanar plin de prestanta, cu maniere alese, mandru, totdeauna placandu-i a fi urmat de o escorta de 30-40 de nobili, dar avand un caracter natural, bland, foarte placut tuturor. Constantin avusese parte de o „crestere ingrijita“ in urma careia a deprins o caligrafie admirabila. Avea aplecare „pentru citire, tendinta de a indemna spre lucrari literare, gust pentru lucrarile istorice, acelasi simt pentru arta ca unchiul sau, stolnicul Cantacuzino. La aproape 40 de ani era deja „stapan pe o avere mare“, dar si „frumos, istet, impodobit cu invatatura si versat in afacerile tarii“.

Prin secolul al XVII-lea se constata o imbogatire si o diversificare a alimentatiei. Pe vremea cand Brancoveanu se nastea, Vasile Lupu „bea un pocal de bere, caci aceasta era rece“, dupa mai multe pahare cu vin. Boierii erau deprinsi „sa bea bine, iar vinurile lor se impaca bine cu somnul, fara sa ingreuneze capul“. La ospetele domnesti ale Brancoveanului se beau „cele mai fine lichioruri pe care le producea Europa“, dupa marturia lui Maria Del Chiaro, secretarul personal. La un astfel de ospat, domnul si boierii beau in sanatatea unora si-a altora, stand cu totii in picioare. In privinta alimentatiei, cea mai preferata paine era o „paine alba, franzela“, iar cat era calda era mancata cu unt. Pe vremea Brancoveanului era foarte gustata si o mamaliga facuta din mei „foarte bun, negresit dupa gustul lor, dar pentru multi este de negustat“.

Ospetele boieresti si domnesti durau foarte mult. Puteau incepe dupa-amiaza si durau pina in zorii zilei. La ospete doar oaspetii erau serviti in talere de argint, ceilalti mincind din talere de cositor. In Valahia, pina la Serban Cantacuzino, nu se folosise in mod curent la masa vesela de argint. In vremea lui Brancoveanu se introduc noi specialitati culinare, si anume obiceiul de a minca broaste si melci. Se mincau cu multa placere, mai ales in post. Ca desert, foarte apreciati erau cozonacii facuti cu faina, lapte, zahar si galbenusuri de ou. Este epoca pregatirilor culinare in maniera germana, franceza si italiana. Si Brancoveanu s-a folosit de servitori straini care sa-i pregateasca fastuoasele ospete. Apoi, cafeaua si fumatul incheiau orice masa domneasca.


Imaginea aulica a domnitorului cu accente imperiale si cu invocarea unor continuitati ideale, dar oarecum metaforice cu Bizantul este reflectata de personalitatea vinarsului Brancoveanu, de un caracter puternic, dar rafinat, ale carui calitati remarcabile pot fi laudate si de catre neinitiati. Finetea si eleganta buchetului, imbinate cu gustul catifelat si profund, se bucura de o indelungata prezenta in mintea noastra. O licoare in care sunt decantate o multitudine de influente orientale, balcanice, occidentale si autohtone, vinarsul Brancoveanu reuseste sa ne convinga de capacitatea noastra de a revigora traditia mostenita in urma cu trei secole.

Autor: Marinela Ardelean, publicat in Dilema veche, nr. 739, 19-25 aprilie 2018










1 afișare0 comentariu
  • YouTube
  • Facebook
  • Instagram

Thanks for submitting!

+40744.399.989

©2020 by MG by Brancoveanu